Ce sunt molarii de minte?
Molarii de minte sunt ultimii dinți care apar în gură, de obicei între 17 și 25 de ani. Puteți avea până la patru, câte unul la fiecare capăt al arcadelor.
Spre deosebire de ceilalți dinți, molarii de minte apar când maxilarele sunt deja complet dezvoltate. De aceea, de multe ori nu au suficient spațiu, iar erupția lor poate cauza probleme care cer tratament.
Nu toți molarii de minte trebuie scoși. Dacă au erupt corect, sunt sănătoși și pot fi curățați bine, pot rămâne pe arcadă. Decizia o ia medicul specialist, după examinare și radiografie.
Când este necesară extracția?
Molarul inclus sau semiinclus
Un molar rămas sub gingie și în os (inclus) sau ieșit doar parțial (semiinclus) nu se scoate automat. Poziția lui favorizează însă problemele de mai jos, care sunt motivele pentru care se recomandă extracția.
Infecții repetate
Când molarul erupe doar parțial, între gingie și coroana dintelui rămâne un spațiu în care se strâng bacterii și resturi de mâncare. Apare o infecție numită pericoronarită, cu durere puternică, umflătură și dificultate la înghițit. Dacă episoadele se repetă, extracția devine necesară.
Afectarea dintelui vecin
Un molar de minte poziționat greșit poate favoriza carii sau inflamație pe fața molarului din fața lui și, uneori, poate afecta rădăcina acestuia.
Chisturi
În jurul unui molar inclus se poate forma un chist folicular. Nedescoperit la timp, chistul poate crește lent și poate afecta osul din jur și dinții vecini. Chistul se îndepărtează odată cu molarul, iar țesutul se trimite la examen histopatologic (analiză la microscop), care confirmă diagnosticul.
Carii și probleme parodontale
Fiind așezați la capătul arcadei, molarii de minte se curăță greu. Cariile profunde sau inflamația gingiei din jurul lor, care nu pot fi tratate altfel, pot fi un motiv de extracție.
Cum decurge extracția?
Consultația și radiografia
Primul pas este consultația la specialist, care evaluează poziția molarului pe o radiografie panoramică sau pe un CT dentar. Imaginile arată cât de dificilă va fi extracția și ajută la planificarea ei.
Anestezia locală
Intervenția se face cu anestezie locală; după înțepătura acului, zona se amorțește în câteva minute.
Tipuri de extracție
În funcție de poziția molarului, extracția poate fi:
- simplă, când molarul a erupt complet și poate fi scos fără incizie;
- chirurgicală (odontectomie), când molarul este inclus sau semiinclus și se scoate prin incizie, în etapele de mai jos.
Etapele extracției chirurgicale
- incizia gingiei, pentru expunerea molarului;
- îndepărtarea osului care acoperă dintele;
- secționarea molarului în fragmente, când este necesar;
- extracția propriu-zisă;
- curățarea și spălarea alveolei;
- sutura gingiei.
Intervenția durează între 20 și 60 de minute, în funcție de complexitatea cazului.
Recuperarea
Pot apărea durere, umflătură, vânătăi și dificultate temporară la deschiderea gurii. Umflătura e de obicei mai mare în primele două-trei zile, apoi scade treptat. Instrucțiunile primite după intervenție au prioritate față de recomandările generale de mai jos.
Primele zile
- țineți compresa așa cum vi s-a indicat;
- evitați clătirile energice și scuipatul în primele 24 de ore;
- mâncați alimente moi și evitați mâncarea fierbinte cât timp zona e amorțită;
- nu atingeți plaga cu degetele sau cu obiecte;
- evitați fumatul și urmați recomandările despre alcool și efort fizic;
- luați doar medicamentele recomandate pentru situația dumneavoastră.
Riscuri
Pot apărea sângerare persistentă, infecție, alveolită sau afectarea dintelui vecin. La molarii de jos, rădăcinile pot fi aproape de nervul care dă sensibilitatea buzei, bărbiei și limbii; riscul unei amorțeli, de obicei temporare și mai rar persistente, se evaluează înainte de intervenție. La molarii de sus poate apărea o comunicare între gură și sinus. Planificarea reduce riscurile, fără să le elimine.
Când să contactați cabinetul
- sângerare care nu se oprește după măsurile recomandate;
- durere puternică sau care crește după o ameliorare inițială (poate fi alveolită);
- febră, secreții sau umflătură care crește;
- amorțeală care persistă după ce ar fi trebuit să treacă anestezia;
- lichide care trec din gură în nas după extracția unui molar de sus.
Dificultatea de a respira, dificultatea mare la înghițire sau o umflătură care se extinde rapid cer evaluare medicală de urgență.
Întrebări frecvente
Doare extracția molarului de minte?
În timpul intervenției, anestezia locală face ca de obicei să simțiți doar presiune; dacă simțiți durere, spuneți imediat, iar anestezia se ajustează. După ce trece anestezia, apare un disconfort moderat, care se controlează cu medicamentele recomandate de medic.
Cum influențează vârsta dificultatea extracției?
La tineri, rădăcinile nu sunt complet formate și osul este mai elastic, așa că extracția este de obicei mai ușoară. Cu vârsta, poate deveni mai complexă. Asta nu înseamnă că molarul trebuie scos automat la o anumită vârstă.
Se pot scoate doi molari de minte în aceeași ședință?
Da, în anumite situații. Decizia ține cont de dificultatea extracțiilor, de starea generală și de recuperare.
Cât durează recuperarea completă?
Disconfortul scade de obicei în 5–7 zile. Gingia se închide în aproximativ două săptămâni, iar osul se reface în câteva luni.
Trebuie scos molarul dacă nu doare?
Nu întotdeauna. Un molar fără simptome și fără modificări pe radiografie poate fi păstrat și urmărit periodic.
Pe scurt
Nu orice molar de minte trebuie scos. Când extracția este indicată (infecții repetate, afectarea dintelui vecin, chist), amânarea poate duce la complicații mai greu de rezolvat.