Mulți pacienți aud de sinus lift abia când li se spune că osul din spatele arcadei de sus nu ajunge pentru implanturile planificate.
Ce este sinus lift-ul?
Sinus lift-ul (numit și adiție osoasă de sinus sau ridicare de sinus) este o procedură chirurgicală prin care crește cantitatea de os din zona posterioară a maxilarului superior, unde se află sinusurile maxilare. Membrana sinusului este ridicată delicat, iar spațiul creat se umple cu material de adiție osoasă, ca implantul să aibă os suficient în care să fie inserat, în aceeași intervenție sau după vindecare.
Sinusurile maxilare sunt cavități cu aer aflate deasupra rădăcinilor dinților superiori din spate (premolari și molari). După extracția acestor dinți, osul din zonă se resoarbe treptat, iar sinusul tinde să „coboare”, așa că înălțimea osului scade. Când înălțimea osului rămasă este prea mică, implantul nu poate fi inserat stabil fără adiție osoasă.
Când este necesar?
Procedura se recomandă mai ales în aceste situații:
- dinți laterali superiori pierduți de mult timp, cu resorbție osoasă avansată;
- sinusuri maxilare pneumatizate (mărite natural), o particularitate anatomică frecventă;
- boală parodontală care a afectat osul din zona posterioară.
Evaluarea se face pe un CT dentar (CBCT), care arată în trei dimensiuni înălțimea osului și anatomia sinusului; pe baza lui se alege și tehnica.
Tipuri de sinus lift
Sinus lift extern (tehnica „fereastrei laterale”)
Este abordarea clasică, pentru situațiile în care a rămas puțin os. Se deschide o fereastră mică în peretele lateral al maxilarului, prin care membrana sinusului este ridicată cu instrumente speciale, iar spațiul creat se umple cu material de adiție. Implantul se inserează în aceeași intervenție sau după vindecare, în funcție de osul disponibil.
Sinus lift intern (transcrestal)
Se folosește atunci când mai există suficient os pentru ca implantul să fie stabil. Abordarea este mai puțin invazivă: se face prin locul în care se pregătește implantul, iar în multe cazuri implantul se inserează în aceeași ședință. Recuperarea este de regulă mai rapidă și mai confortabilă.
Cum decurge intervenția
Procedura se face de obicei cu anestezie locală, în cabinet, și plecați acasă în aceeași zi. Pașii, pe scurt:
- accesul la sinus, extern sau intern, în funcție de tehnică;
- ridicarea delicată a membranei sinusului;
- inserarea materialului de adiție;
- inserarea implantului, dacă se face în aceeași intervenție;
- sutura.
Intervenția durează între 45 și 90 de minute, în funcție de complexitate.
Recuperarea
În primele zile pot apărea:
- umflătură moderată a obrazului;
- disconfort ușor sau moderat, controlat cu analgezice obișnuite;
- mici sângerări din nas, mai ales dacă membrana a fost perforată în timpul intervenției.
Timp de 2–3 săptămâni se evită suflatul puternic al nasului, strănutul cu gura închisă, zborul cu avionul, scufundările și efortul fizic intens. Fumatul trebuie evitat, pentru că poate compromite integrarea materialului de adiție.
Osul nou are nevoie de câteva luni ca să devină suficient de dens pentru a susține implantul; durata depinde de tehnică și de material.
Riscuri și complicații posibile
Ca orice intervenție chirurgicală, sinus lift-ul are riscuri. Cea mai frecventă complicație este perforația membranei sinusului, care de multe ori se poate rezolva în timpul intervenției; uneori planul trebuie modificat. Pot apărea și infecții, sinuzite sau pierderea parțială a materialului de adiție.
Întrebări frecvente
Doare sinus lift-ul?
Intervenția se face cu anestezie locală, așa că de obicei simțiți doar presiune. Disconfortul de după este de regulă ușor sau moderat și se controlează cu antiinflamatoare și analgezice.
Cât trebuie așteptat până la implant?
Depinde de tehnică și de osul rămas. La sinus lift-ul intern, implantul se poate insera de multe ori în aceeași ședință; la cel extern se așteaptă de obicei câteva luni, ca osul să se maturizeze.
Ce materiale de adiție se folosesc?
Os propriu sau materiale de substituție osoasă; materialul potrivit se alege după caz, la consultație.
Pe scurt
Sinus lift-ul face posibile implanturile în zona din spate a maxilarului superior atunci când volumul de os este insuficient.